Originară din Japonia, gărgărița reprezintă una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite insecte. Ea își are habitatul peste tot în lume, exceptînd locurile friguroase. Adulții hibernează în locuri foarte curate și ferite de vânt.

Trasaturi generale

Gărgărița (cunoscută popular sub denumirea de buburuză) este considerată a fi o insectă utilă, având în vedere faptul că se hrănește, pe lângă polen și nectar, cu diferite insecte dăunătoare livezilor, grădinilor și câmpurilor agricole.

În lume există peste 5.000 de tipuri de specii diferite de gărgărițe.

Gărgărița face parte dintr-o familie de cărăbuși, având dimensiuni mici (1-10 mm), formă ovală și 6 picioare: 2 în față, 2 lateral și 2 în spate. Aripile îi sunt protejate, în starea de repaus, de elitre -  aripi care au suferit în decursul timpului modificări structurale, fiind impregnate cu chitină (substanță organică asemănătoare celulozei, care formează partea scheletică din tegumentele insectelor)

Înmulțire

Gărgărițele depun în coloniile afidelor (insecte dăunătoare plantelor) între 10 - 50 de ouă din care ies larve în decursul a 3-4 zile. În timp ce o gărgariță adultă mănâncă 75 de afide  pe zi, o larvă poate mânca peste 350. Larvele se transformă timp de 3 luni în pupe, în interiorul cărora se dezvoltă apoi încă o săptămână până ajung la stadiul de maturitate, devenind astfel imago (adult)

Apărare

Gărgărițele elimină din articulațiile picioarelor o substanță uleioasă, urât mirositoare, cu rol de apărare în fața prădătorilor (în special păsări). Coloratura frumoasă pe care aceasta o posedă are la rândul ei un rol practic și anume acela de a avertiza păsările asupra gustului neplăcut al gărgăriței

Curiozități

Un mit răspândit este reprezentat de faptul că vârsta gărgărițelor se poate constata după numărul de puncte negre de pe elitre. Astfel, cu cât gărgărițele înaintează în vârstă, punctele negre de pe acestea dispar